Personajul traditional al Lolei (germ. Urzel) este cunoscut de pe vremea navalirii hoardelor turcesti in targul sasesc al Agnitei.
Legenda Lolelor
Legenda spune ca locuitorii speriati de urgiile facute de acestia, s-au refugiat in biserica fortificata. Decimati de repetatele atacuri, de foamete si epidemii, acestia si-au pierdut curajul, vrand sa deschida dusmanilor poarta cetatii. Vazand acestea, Ursula, fiica unui blanar, imbracata in zdrente peste care atarnau blanuri, cu fata acoperita de o masca demonica, a iesit in fata dusmanilor. Speriati de pocnetele de bici si sunetele asurzitoare ale talangii prinse de costum, vrajmasii au intrat in panica si s-au retras. Astfel, Agnita a fost salvata.
In amintirea acestei fapte de curaj a Ursulei, se sarbatorea anual in Agnita ziua Ursulei, cunoscuta sub denumirea de Urzelntag.
Costumul lolei
Elementul cel mai impresionat al costumului de Lola il reprezinta masca, confectionata dintr-o sarma deasa, in jurul careia sunt prinse blanite de iepure, jder, vulpe sau nurca. In partea din spate, legat de masca, cu o funda colorata este prinsa o coada lunga, impletita din canepa.
Camasa si pantalonii sunt confectionate din fasii textile de culoare neagra cusute pe un material alb. De bracinar sunt prinse la spate doua talangi. Lola tine in mana dreapta un bici lung, impletit din piele si canepa, iar in mana stanga o zuruitoare si un cleste din lemn in care sunt prinse gogosile.
Fiecare costum de Lola este marcat cu un numar si o insigna cu diferite simboluri al fiecarui grup pentru a putea fi identificat.
SEMNE DE RECUNOASTERE (1969 — 1990)
Organizate in grupuri, Lolele intrau in casele rudelor si cunoscutilor, unde prin pocnete si zgomotul talangilor, alungau spiritele rele.
Grupurile se distingeau unul fata de celalalt printr-un semn aparte. Lolele din acelasi grup aveau prinse de masca semne identice. Astfel, cand se intalneau doua sau mai multe grupuri acestea se recunosteau intre ele doar prin acest semn de recunoastere fiecare stiind din ce grup facea parte.
Confectionat diferit in fiecare an, semnul a fost singurul element al mastii, fiind realizat in ‘cercurile de prieteni’ Kränzchen, de catre sotiile sau prietenele Lolelor. Pictate pe carton, piele si stofa sau brodate aceste semne erau folosite in scop distractiv avand diferite simboluri: ‘Broasca de Hartibaci’ sau ‘Calul Guarreschanners’ o denumire data in batjocura pentru agniteni. Semnul care infatisa un ‘picior in ghips’ a fost inspirat dintr-o situatie reala deoarece un membru al unui grup de Lole in ciuda faptului ca avea piciorul rupt a participat la fuga. De asemenea s-au mai folosit in realizarea semnelor diferite imagini cu jucarii (trenuletul), in timp adunandu-se foarte multe semne cu simboluri si semnificatii diferite.
Alegerea si cautarea unor noi elemente a reprezentat pentru toate cercurile care le confectionau o provocare, acestea fiind in permanenta intr-un concurs privind realizarea celui mai original, haios si frumos semn de recunoastere.
Datorita emigrarii sasilor din Agnita in Germania, in timp legaturile sociale in special ‘cercurile de prieteni’ s-au destramat, semnul pierzandu-si astfel utilitatea.
PARADA / ALAIUL
Personajele traditionale din parada Lolelor amintesc de obiceiul inmanarii lazii de breasla, Ladenforttragen, de la vechiul la noul maistru. Ritualul era practicat in Agnita de fiecare breasla in parte, in ultima duminica a lunii ianuarie, sau in prima din februarie.
Membrii breslelor incepeau pregatirile pentru Lole, imediat dupa sarbatorile de iarna. Parada, anuntata de un grup de copii, ce pocneau din bice, imbracati in costum de Lola, era insotita, pe tot parcursul desfasurarii procesiunii, de fanfara comunitatii. Lolele isi apucau capetele de bici formand un ‘lant’ cu care inconjurau alaiul si protejau lazile de breasla.
BREASLA CIZMARILOR
Parada era condusa de capetenia breslei cizmarilor, Paradehauptmann a carui imbracaminte era compusa dintr-o camasa alba prevazuta cu panglici colorate si pantaloni negrii a caror margine era cusuta cu fir de aur.
Pe cap acesta purta o caciula din blana de nurca, iar in maini manusi albe. In mana stanga tinea o spada iar in cealalta un baston pe care il manevra in timpul paradei ca semn facut lolelor — cand il ridica insemna ca lolele aveau voie sa pocneasca din bice, iar cand il tinea in jos era semnalul de intrerupere.
Capetenia era insotita de doi copii intre 12-14 ani simbolizand ingerii pazitori. Imbracati in alb, pe cap cu o palarie colorata de forma triunghiulara acestia tineau in mana stanga un stegulet din matase rosie, brodat cu fir de aur iar in mana dreapta un baston impodobit cu panglici colorate.Urmau doua calfe si doua personaje care duceau cu randul o pancarda din lemn Tartsch.
Coroana confectionata din crengi de brad, Zweg, avand in varf careia un mar si un clopotel, care suna foarte placut la fiecare miscare, reprezenta simbolul breslei cizmarilor. Un alt element specific il reprezenta cana de cositor prinsa la baza coroanei. Urma lada de breasla, purtata de barbati imbracati in vechiul costum orasenesc din Agnita — dolman, brau cu sireturi, caciula din blana de jder sau palarie cu bor lat din fetru.
Inaintea si in urma personajelor si a elementelor simbolice erau purtate steagurile de fratietate si de breasla.
BREASLA CROITORILOR
Breasla croitorilor era insotita de doua personaje traditionale mascate: calutul croitorului si Mummerl. Acesta era imbracat intr-o costumatie de culoare alba pe care erau aplicate doua panglici incrucisate. Pe fata purta un voal iar pe cap o palarie de forma unei coroane. In mana stanga acesta tinea un baston iar in dreapta un bici cu care indemna calutul la un dans, in pasi de menuet. Lada si steagul de breasla purtate de membrii breslei incheiau alaiul croitorilor.
BREASLA BLANARILOR
Breasla blanarilor era insotita de doua reprezentari simbolice — coroana blanarilor si ursul. Pe marginea coroanei erau fixate patru vulpi, fiecare cu cate un jder in gura. La randul lor, jderii tineau in dinti cate un ou. Coroana era invartita de doi barbati, dand impresia ca vulpile ar fi in miscare.
BREASLA DOGARILOR
Breasla dogarilor incheia parda. Aceasta era reprezentata de doi barbati care invarteau cu iscusinta, un cerc de butoi pe care erau asezate, in forma piramidala, pahare pline cu vin. Costumul acestora era compus dintr-o camasa alba, pantaloni negri trei sfert, ciorapi rosii pana la genunchi, o caciula si un cordon de culoare rosie cu o catarama in forma de butoi.
Dansul cu cercul a fost introdus in cadrul breslei dogarilor din zona Sibiu, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
FUGA LOLELOR
Festivitatea se incheia in centrul localitatii, prin intonarea imnului Transilvaniei, Siebenbürgen Land des Segens, si a urarilor de sanatate si prosperitate in noul an. Momentul culminant il reprezenta ridicarea mastilor ca semn de recunoastere a participantilor.
Organizate in grupuri, Lolele colindau din casa in casa, unde, prin pocnete si zgomotul talangilor, alungau spiritele rele. In fiecare casa se canta si se permiteau anumite ghidusii.
Noi, norocul vi-l uram,
Cu talanga si cu bice—
Griji, necazuri alungam.
Tot cu cantec si cu glume
Atunci cand va vizitam—
Doar de bine va uram.
Gogosile si vinul sunt rasplata pentru urari. La plecarea din casa Lolele isi puneau in clesti gogosi proaspete pentru a fi date trecatorilor. Pe strazi, acestea invarteau admiratorii cu biciul, iar daca erau recunoscuti, ofereau, drept recompensa, cate o gogoasa.
Seara se deschidea balul organizat in cinstea Lolelor, la care luau parte membrii alaiului insotiti de prietene si sotii.
